Suntem foarte încântați să venim către voi cu lista lecturilor pe care le-am parcurs în luna februarie, căci noi am fost chiar foarte mulțumiți de alegerile făcute. Au fost povești care ne-au schimbat perspectiva asupra vieții, povești care ne-au ținut în suspans, dar și povești care ne-au făcut să plângem. Fără prea multe introduceri, bun venit în biblioteca noastră, în luna februarie a anului 2025! Iar dacă vă place ceea ce facem, ne puteți urmări și pe conturile noastre de Goodreads.
Raftul lui Costel
Veronika se Hotărăște să Moară – Paulo Coelho
Am început luna februarie cu un audiobook scurt. Singura carte pe care am citit-o de la Paulo Coelho până acum a fost “Alchimistul”. O carte care mi-a plăcut pentru mesajele ascunse în spatele cuvintelor și din care am învățat cum să privești altfel viața.
Aceste mesaje se pot regăsi și în cartea de față. Povestea din “Veronika se Hotărăște să moară” este una din care poți învăța foarte multe și pe care o poți privi ca o poveste de viață. Nu pot spune că am rezonat foarte mult cu acțiunea sau cu personajele dar mi-a plăcut cum a reușit autorul să pună în valoare mesajul principal al poveștii.
Pot recomanda această carte persoanelor care vor să analizeze mesajul unei povești, să-și ia timp să reflecte asupra vieții și frumusețile acesteia. Cu siguranță multe persoane vor găsi idei sau învățături pe care le pot aplica în viața din fiecare zi.
“Era preferabil să termine cu totul acum cât mai avea curajul și sănătatea ca să moară”
Pistolarul – Stephen King
E a doua oară când încerc să încep această serie. Motivația, de data asta, vine din faptul ca Armada a decis să retipărească seria și arată minunat. Din păcate conținutul este același pe care mi-l aminteam. Nu mă înțelegeți greșit, “Pistolarul” nu este o carte rea, doar că nu este suficient de “animată” pentru a mă face să cumpăr și să continui o serie de șapte volume.
Având multe cărți citite de la Stephen King, nu mă surprinde că există zeci de pagini pline de descriere și discuții care doar ajută la construcția lumii. Asta poate ajuta într-un roman de sine stătător, totuși într-o serie cititorul trebuie prins în primul volum. Vrei ca primul volum să te introducă în poveste dar și să îți dea suficientă acțiune astfel încât să rămâi captivat pentru următoarele volume. Deși povestea nu duce lipsa secretelor și premonițiilor, eu unul nu am fost suficient de captivat astfel încât să vreau să aflu și răspunsurile.
O să mai las câteva luni să se așeze peste și poate o să încerc și volumul doi, să nu cumva să ratez o serie faină care doar începe cu un volum care poate fi rezumat la “un om îl urmărește pe altul prin deșert”
“Și oare unde avea să termine ultima propoziție începută pe Pământ?”
Cu Cărțile pe Față – Agatha Christie
O nouă lună, deja știți. Cred că aș putea copia ce am scris la celelalte cărți și pune la fiecare carte citită de la ea. Și asta e o laudă. Romanele scrise de Agatha Christie sunt ca un sezon din House M.D. scheletul poveștii este asemănător, iar la final răspunsul vine de la genialul personaj principal (House este unul din serialele mele favorite).
În romanul “Cu Cărțile pe Față” Poirot are trei ajutoare. Povestea fiind împărțită în patru, patru detectivi și patru suspecți. Frumusețea vine din cum sunt combinate evenimentele și cum la final cele patru drumuri se întâlnesc și ajungem în momentul culminant unde Poirot prezintă pas cu pas ce s-a întâmplat de fapt. De fiecare dată cred că știu răspunsul și de fiecare dată îmi dau seama că era de fapt parțial adevărat și că indiciul principal era într-un paragraf pe care nu l-am tratat cu atenție.
Ce pot spune, aștept cu nerăbdare prima carte de la Agatha Christie despre care să vin să vă scriu că nu mi-a plăcut și că am putut vedea răspunsurile din primele pagini. Până atunci o să vă recomand în continuare fiecare carte de le ea.
The Shadow of the Gods – John Gwynne
Un audiobook pe care l-am început acum câteva luni și pe care l-am terminat în februarie. Am aflat de această serie de pe Tiktok, sau BookTok, cum se spune. O serie inspirată din mitologia nordică plină de acțiune, bătălii și personaje uimitoare.Poveste este una faină pe trei planuri diferite, dar care te țin în priză de la început și până la final și pe care o voi continua în lunile următoare.
Deși toate cele trei personaje, Orka, Varg, and Elvar sunt superbe, aș vrea să vorbesc despre unul dintre ele. Orka este o mamă vikingă careia îi este omorât soțul și răpit copilul. Dar ea este în primul rând o luptătoare așa că pornește în căutarea răpitorilor și se luptă cu tot ce întâlnește în cale. Orka este personajul feminin pe care aș vrea să îl regăsesc în toate cărțile, filmele și serialele fantasy. M-am săturat de personaje feminine care sunt băgate pe gât doar pentru că trebuia să fie și o femeie în echipă. Nu, toți scriitorii ar trebui să ia exemplu de la John Gwynne. Dacă vrei o femeie în echipă, scrie un personaj demn de o femeie, un personaj despre care cititorii, indiferent de sex, să spună “That is f***ing awesome”. Sunt multe personaje feminine de genul, dar parcă în ultimul timp, mai ales în genul fantasy (mai mult în seriale și filme) majoritatea sunt acolo doar ca să fie.
Așa cum am spus, cu siguranță o să continui seria și sper să regăsesc cât mai multe personaje ca Orka în cărțile pe care le citesc.
Editura Orbit
Testamentul lui Abraham – Igor Bergler
Așa cum v-am promis luna trecută, am continuat să citesc cărțile scrise de Igor Bergler. “Testamentul lui Abraham” este al doilea volum din seria Charles Baker, dar este situat înaintea volumului “Biblia Pierdută”. Cum zice englezul, “I’m hooked”. Felicitările mele domnului Bergler pentru că mă face să îmi schimb părerea despre autorii români contemporani.
Povestea este la fel de complexă ca primul volum, deși abordează un subiect cu totul diferit. Pleacă de la întrebarea “ce l-a făcut pe Abraham Lincoln să își schimbe viziunea despre rasism”. Așa cum se spune și în postfața cărții, Igor Bergler îmbină atât de bine istoria adevărată și ficțiunea, încât nu ai putea să spui ce e adevărat și ce nu e. Nimeni, decât poate istoricii adevărați, nu poate citi acest volum și spune “Asta e sută la sută imposibil”. Tocmai acest fapt face cărțile autorului fascinante. Deși unele părți sunt pline de istorie, ceea ce poate face un cititor de ficțiune să își piardă interesul, sunt îmbinate într-o poveste plină de suspans și acțiune încât ești captivat de acele detalii pentru că ajută la dezvoltarea poveștii.
Nu vă lăsați speriați de dimensiunile cărților scrise de Igor Bergler, ele se citesc rapid și în fiecare capitol ai câteva detalii care te fac să nu lași cartea din mână. On to the next one.
“Draperiile roșii în care bătea soarele creau o atmosferă de iad, mai precis zona unde fierb la foc continuu cazanele.”
Britt-Marie a Fost Aici – Fredrik Backman
Când am început “Britt-Marie a Fost Aici” mă așteptam să fie o carte frumoasă, ușor de citit și cu câteva lecții de viață. Când am început “Britt-Marie a Fost Aici” nu mă așteptam să mă întreb dacă asta a fost cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată. Nu mă așteptam să mă opresc brusc pe stradă pentru că eram plin de emoții și pentru că un paragraf care poate părea atât de simplu, m-a lovit ca trenul. Am scris și pe Instagram, nu ai nevoie de dragoni și nave SF pentru o carte extraordinara, doar de o doamna obsedată de curățenie, niște copii și fotbal.
Nu am cuvinte să descriu cât de mult mi-a plăcut această carte. Am mai citit de la Fredrik Backman și “Un bărbat pe nume Ove”, “Scandalul” și “Oameni anxioși”. Toate frumoase, emoționante și cu lecții de viață. Dar niciuna nu m-a făcut să plâng precum “Britt-Marie a Fost Aici”. Nu aș vrea să dau spoilere, pentru că îmi doresc ca toată lumea să se bucure pe deplin de această poveste minunată. Dar dacă și voi iubiți poveștile emoționante cu oameni simpli, dacă vreți să simțiți emoție și să vă întrebați cum e posibil ca o analogie despre echipele de fotbal din Premier League să te facă să te oprești din citit și mai ales dacă vrei să citești o carte care nu ai vrea să se mai termine, cu siguranță “Britt-Marie a Fost Aici” este pentru voi.
Îmi e teamă să citesc cărțile rămase de la Fredrik Backman, mai ales cea pe care o și avem în bibliotecă “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”.
P.S. Am început în vacanța din Paris “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. 1. Mă bucur că am citit înainte Britt-Marie. 2. F**k Fredrik Backman, cine l-a rănit?
“Trebuie să fac patul înainte să plecăm Kent, dacă murim?”
“Britt-Marie s-a săturat, s-a țipat la ea, a fost amenințată cu pistolul și colac peste pupăză, trebuie să spele din nou podeaua!”
“Nu trebuie să ții cu Liverpool de când te naști antrenoareo, poți să înveți și când ești mare”
Raftul Alexandrei
Seria „Regatul Spinilor și al Trandafirilor”- Sarah J. Maas, Vol 1-3.5
Nu vă speriați, nu am superputeri încât să termin (aproape) o serie cât ai clipi. Dar adevărul este că dacă îmi place o carte foarte mult, profit de orice „timp mort” ca să citesc. Primul volum din serie l-am început în luna ianuarie și l-am terminat chiar în prima zi din februarie, dar m-am gândit că nu ar fi corect să-l pun în lista de luna trecută. N-o să trec prin fiecare volum în parte, căci ar fi prea multe de zis, așa că voi scrie „la pachet”. Dar dacă ar fi spun două-trei cuvinte pe scurt despre fiecare volum aș putea spune că primul mi-a stârnit interesul, al doilea mi-a plăcut extraordinar de mult și rămâne preferatul meu, 5 stele cinstite pe Goodreads din partea mea și pentru volumul 3, iar vol. 3.5 puțin cam „meh”, dar noroc că n-am avut așteptări foarte mari.
Avem la pachet un mix captivant de fantasy, romantism și intrigă politică, dar și un univers bogat cu personaje complexe. Povestea devine din ce în ce mai profundă cu fiecare volum și explorează teme precum puterea, sacrificiul și iubirea.
În primul volum, Feyre Archeron, o tânără vânătoare, este prinsă într-o lume magică, un regat plin de creaturi magice și periculoase. Povestea începe când Feyre ucide o creatură fae, iar drept pedeapsă este luată prizonieră de un fae, Tamlin, dintr-un regat aflat sub un blestem.
Relatia dintre Feyre și Tamlin se transformă într-un amestec de atracție și tensiune, cu multe momente emoționante și surprize, dar în al doilea volum, povestea devine mult mai complexă. Feyre se confruntă cu consecințele alegerilor sale din primul volum și începe să înțeleagă mai bine lumea fae. Rhysand, un alt fae enigmatic, apare în poveste și lucrurile iau o întorsătură radicală.
În al treilea volum, Feyre devine o adevărată luptătoare, cu puteri pe care nu le înțelege, dar cu o hotărâre și încăpățânare de a-i proteja pe cei dragi și de a schimba soarta regatelor fae. Războaiele dintre regate sunt inevitabile, iar Feyre trebuie să facă față unor alegeri imposibile și unor trădări neașteptate. Cât despre volumul 3.5 nu prea am ce să povestesc, căci povestea este destul de liniară și cumva…de umplutură.
„Menajera e cu ochii pe tine”- Frieda McFadden
V-am tot scris și lunile trecute de acest thriller psihologic captivant și plin de tensiune, care te ține prins de la prima până la ultima pagină. Deși nimic nu se compară cu prima carte din serie, suspansul nu lipsește nici de data aceasta.
N-aș putea să intru în foarte multe detalii fără să dau spoiler, iar pentru că amândoi iubim poveștile scrise de Frieda McFadden, iar iubitul meu a terminat primul cele trei cărți, poți citi AICI recenzia scrisă de el.
„TU ești muntele. Cum să transformi autosabotarea în autocontrol”- Brianna Wiest
M-am oprit de multe ori în librării la această carte și îmi pare rău că am amânat atât de mult să o citesc. Este senzațională și cu siguranță o voi reciti ori de câte ori simt nevoia de „două palme peste ochi”. Este genul de lectură care te ajută să reflectezi asupra propriei vieți și alegerilor pe care le-ai făcut sau obișnuiești să le faci repetitiv. Îmi place să o numesc o meditație asupra autocunoașterii și creșterii personale, mai ales că este un mic ghid către introspecție și descoperire.
„TU ești muntele” se concentrează pe ideea că, adesea, obstacolele și dificultățile pe care le întâlnim în viață sunt de fapt reflecții ale propriilor noastre conflicte interioare. Muntele nu reprezintă doar un simbol al greutății, ci și o oportunitate de a ne înfrunta temerile, de a învăța din suferință și de a evolua. Cartea este o invitație de a privi dincolo de limitele pe care le impun circumstanțele externe și de a înțelege că drumul nostru spre succes și fericire începe cu autoacceptarea și o schimbare perspectivei.
Unul dintre mesajele puternice ale cărții este că noi suntem cei care alegem cum să răspundem provocărilor vieții. Muntele, ca simbol al dificultății, devine un „prieten” pe care trebuie să-l abordăm cu curaj, nu o piedică de care trebuie să fugim. Nu putem controla ce se întâmplă în jurul nostru, dar putem controla felul în care răspundem în fața evenimentelor. Aceasta este esența puterii interioare și a înțelegerii că orice dificultate poate deveni o oportunitate de creștere.
Dacă te afli într-un moment de tranziție sau de căutare personală, dacă te confrunți cu o perioadă dificilă sau pur și simplu vrei să înțelegi mai bine cum să treci prin provocările vieții, „TU ești muntele” este pentru tine, îți garantez!
„Schimbarea apare atunci când durerea că te afli în același loc este mai mare decât durerea produsă de schimbare”
Editura Nemira, colecția Orion
„Arta de a iubi”- Erich Fromm
Nu cred că există o definiție universală a iubirii, iar asta pentru că iubirea este diferită pentru fiecare în parte și ia numeroase forme. Cartea „Arta de a iubi” este o analiză profundă a iubirii din multiple perspective: nu doar ca un sentiment, ci și ca o artă care necesită învățare, practică și dedicare. Da, iubirea trebuie cultivată și trebuie să înțelegem că nu este doar un sentiment pasiv care există în noi pur și simplu. Iubirea autentică nu este o „emoție” efemeră, ci o practică activă care implică cunoaștere, responsabilitate, respect și îngrijire.
Autorul chiar face distincția între iubirea matură și iubirea idealizată sau superficială, subliniind că pentru a iubi cu adevărat, este necesar să învățăm să ne înțelegem pe noi înșine, să ne dezvoltăm ca indivizi. Nu degeaba auzi în stânga și-n dreapta că e important să lucrezi cu tine, să te descoperi, iar dacă înveți să te iubești cu adevărat îți va fi mai ușor și natural să îi iubești și pe cei din jur.
Ce am apreciat foarte mult este că autorul te trece printr-o analiză a diferitelor forme de iubire: iubirea între parteneri, iubirea față de familie, iubirea de sine, dar și iubirea de umanitate sau iubirea necondiționată. Adică te bucuri de o discuție despre iubirea între părinți și copii, iubirea față de prieteni și, poate cea mai mare provocare, iubirea universală față de toți oamenii.
„Unfu*k Yourself: Eliberează-ți mintea și trăiește-ți viața”- Gary John Bishop
Din nou, o lectură perfectă care te îndeamnă să renunți la autosabotaj și să îți schimbi mentalitatea pentru a trăi o viață autentică și mai împlinită. Am obiceiul de a mă autosabota, de aici și nevoia de a-mi reaminti din când în când că trebuie să ies din acest cerc vicios.
Foarte mult mi-a plăcut stilul autorului, care te lovește cu o sinceritate brutală, un limbaj deloc „blând” și pe un ton destul de direct și vulcanic.
Nu te aștepta să fie o carte care te va mângâia pe cap și îți va spune ce vrei să auzi, ci la o carte care îți arată clar cum mintea este cel mai mare obstacol în calea succesului și fericirii tale.
Cartea este plină de exemple clare și citate care te provoacă să acționezi și să îți asumi responsabilitatea pentru viața ta.
Dacă simți că ești prins într-un cerc vicios de procrastinare, autosabotaj sau gânduri negative, dacă ești în căutarea unei motivații care să te facă să ieși din zona de confort, te invit să descoperi și tu această lectură. Pe mine genul acesta de cărți mă „scutură” puțin.
„Mașina Timpului”- H.G. Wells
Deși este una dintre cele mai importante lucrări din literatura SF, m-a pierdut cu toată descrierea evenimentelor. Nu contest, imaginația autorului și îmbinarea călătoriilor în timp cu reflecțiile asupra naturii umane și viitorul omenirii sunt un combo de excepție, dar puțin cam greu (cel puțin pentru mine) de urmărit, iar asta din lipsa dialogului.
Povestea este construită în jurul unei serii de descoperiri și revelații ale protagonistului, căruia nu i se dezvăluie numele, iar suspansul și curiozitatea sunt menținute constant pe tot parcursul cărții. Deși romanul este scurt, fiecare capitol vine cu o nouă întrebare asupra conceptului de călătorie în timp.
„Sabia Destinului”- Andrzej Sapkowski
Nu știu de voi, dar mie serialul The Witcher mi-a plăcut foarte mult. M-am atașat de personaje, mi-au rămas câteva scene întipărite în memorie, iar după ce l-am terminat, am decis să mă apuc și de cărți. După ce am citit prima carte din serie și m-a prins la fel de mult ca serialul, evident că am ales să continui saga fascinantă a lui Geralt din Rivia, vânătorul de monștri. Dacă primul volum, „Ultima dorință”, m-a introdus în universul complex al lui Geralt, în „Sabia Destinului” intriga devine mai intensă și mai personală.
Și aici întâlnești o colecție de povești interconectate, care continuă aventura lui Geralt, dar și relațiile sale cu diferite personaje, cum ar fi Yennefer și Ciri. Fiecare pagină este presărată cu tensiuni, drame, sacrificii, furtuni interioare și, evident, monștri. În acest volum, autorul pune foarte mult accentul pe teme precum destinul, alegerea și natura umană, cea dintâi fiind un concept care revine în mod constant.
„Cartea Alinării”- Matt Haig
După „TU ești muntele” și „Unfuc*k yourself” evident că aveam așteptări mari și-mi doream să continui cu o lectură la același nivel. Nu mă înțelege greșit, nu este o carte rea, dar nu m-a prins la fel de mult cum au făcut-o cele menționate mai sus. Cartea gravitează în jurul luptei cu depresia și importanței de a găsi alinare în mijlocul celor mai întunecate momente, dar și puterea și speranța de a ne regăsi. Este o carte care îți arată cât de fragilă este, de fapt, sănătatea mentală și cât de vulnerabili suntem, mai ales în călătoria noastră interioară spre vindecare. Autorul împărtășește cu sinceritate experiențele pe care le-a avut cu depresia și anxietatea și reamintește de ce este important să facem față durerii și cum micile momente de alinare ne ajută să vedem viața mai suportabilă atunci când trecem prin astfel de momente.
Real vorbind, ce trebuie să înțelegem că nu există o cale mai rapidă sau mai ușoară atunci când căutăm vindecare, dar pașii mici pot face diferențe semnificative.
Editura Nemira, colecția Orion
„Ruină și Blestem”- Jennifer L. Armentrout
Nu-mi place să las lucrurile neterminate, așa că am decis să continui această serie. Nu pot spune că primul volum m-a dat pe spate (vezi aici), dar nici nu mi-a displăcut. Mă încearcă mixed feelings în ceea ce o privește, iar asta pentru că îl iau ca pe un fantasy complet diferit. Lumea în care se petrece acțiunea este vastă și complexă, cu un twist modern, dar care conține toate elementele unui roman fantasy: demoni, îngeri, magie, clasica luptă între bine și rău, dar și dilemele emoționale ale unei puștoaice și dramele pe care și le naște singură. Cred că asta mă deranjează, de fapt. Imaturitatea personajului, momentele cringe și chiar scenele care nu-și aveau sensul. Cu toate astea, voi citi și ultimul volum din serie, asta mai mult pentru că am spus că nu-mi place să las lucrurile neterminate.
Leave a Reply