
Știți cum se spune… „Mai bine mai târziu decât niciodată”. Să nu credeți că dacă a venit vara, cu sezonul vacanțelor și concediilor ne lăsăm cărțile acasă sau renunțăm să mai răsfoim una-alta. Nu, nu. Luna iunie a început și s-a încheiat cu câteva titluri destul de interesante, despre care urmează să vă scriem în următoarele rânduri. Poate unele vă vor stârni și vouă curiozitatea, după nume, autor, acțiune sau chiar după starea pe care o aveți la momentul în care citiți acest articol.
Raftul Alexandrei
Între acele ziduri blestemate- Lauren Blackwood

Prima carte care mi-a picat pe mâini la începutul lui iunie a fost un fantasy-thriller foarte lejer de la Editura Trei, în care se vorbește despre „Marele Deochi”, o traducere deloc fericită, pentru că în varianta originală este „The Evil Eye”, care sună destul de frumos și îți și atrage puțin atenția. Personal m-a atras coperta, căci sunt genul de om pe care-l cucerești cu ambalajul. Povestea este despre o tânără, Andromeda, o debtera care este angajată să facă o exorcizare, fără să știe exact în ce se bagă. Stăpânul casei, Magnus Rochester, un moștenitor tânăr și chipeș, îi povestește despre blestemul care s-a năpustit asupra lui, dar și despre regulile casei și cum mulți înaintea ei (10 sau 11 alți debtera dacă-mi aduc bine aminte) au încercat să rupă blestemul, dar n-au reușit.
Pentru că vrea să-și câștige existența, Andromeda nu are de ales, intră-n horă și, ușor-ușor realizează în ce s-a băgat, căutând ulterior ajutorul mentorului ei, Jamber, și totodată cel care a cumpărat-o de la părinții ei și crescut-o încă de la vârsta de 5 ani. Încă de la începutul cărții aflăm că mentorul ei a dat-o afară chiar înainte de a-și obține licența de debtera. După multe încercări, Andi reușește să-l convingă să o ajute să exorcizeze acea forță care a pus stăpânire în casă. Pe lângă relația care se înfiripă între Andi și Magnus, după câteva tachinări din partea tânărului și insistențele lui de a nu-l mai „domni” atât, suntem martori la o poveste emoționantă care stă ascunsă în spatele relației pe care o are cu mentorul ei. Știți genul acela de părinți care sunt mândri de voi, dar niciodată nu v-ar spune asta-n veci? Asta întâlnim și în această carte, plus multe răspunsuri pe care Andromeda le primește la întrebările care nu-i dau pace.
Mi-ar plăcea să spun că este o carte cu happy ending, dar nu este în totalitate. În schimb, pot spune cu siguranță că este o poveste frumos ilustrată, cu multe elemente gotice, iar elementele magice și manifestările blestemului sunt și ele descrise într-un mod impresionant.
Misiune fără sfârșit- David Goggins

Se spune că aceasta nu este o carte, ci o trezire la realitate. Nimic mai adevărat! David Goggins este unul dintre puținii oameni care reușesc să te inspire și motiveze prin povestea sinceră, fermă și revelatoare pe care o expune. Ce-i drept, nu i-am aprofundat povestea de viață, dar cu siguranță am simțit în fiecare celulă mesajul cu care vine la pachet această carte, despre care înțeleg că este mult mai umană decât „Nu mă poți răni”.
Puterea fizică, mentală, disciplina, toate acestea sunt elemente care îl fac să fie un om demn de admirație și respect.
În carte întâlnim mai multe povești și experiențe din viața personală a autorului, obstacolele și gestionarea lor, uneori poate chiar puțin cam extrem. Dar pot înțelege de ce. În fond, scopul cărți este să-ți devină o sursă de inspirație și motivație. Cum ar fi ca fix cel care „țipă” la tine și încearcă să te ajute să devii cea mai bună versiune a ta să fie acea persoană care renunță atât de ușor?! Cred că această carte a apărut la „recomandate” pe Voxa la momentul potrivit, mai ales că trec printr-o perioadă în care motivația mea are ups and downs.
Înțelepciunea șamanilor- Învățături străvechi pentru a trăi în prezent o viață plină de sens și iubire- Don Jose Ruiz

După ce îl citești pe Goggins ai nevoie de puțin Zen în viața ta. Mă atrage tot ce îndeamnă spre „a fi prezent”, așa că „Înțelepciunea șamanilor” mi-a stârnit câteva curiozități. În viața de zi cu zi încerc să fiu cât mai prezentă, nu doar la ceea ce fac și oamenii pe care îi am alături, ci și la ceea ce simt AICI și ACUM. Este un ghid minunat, potrivit persoanelor care se află într-o continuă călătorie spre descoperire de sine și dezvoltare, cu mituri și legende care poartă în spate învățături care îți dau de gândit și te ajută să te dai un pas în spate pentru a avea o altă perspectivă asupra vieții tale și asupra lucrurilor pe care trebuie să le schimbi.
Am zis că de acum înainte îmi voi nota toate lucrurile care-mi stârnesc interesul atunci când le descopăr într-o carte, pentru că sunt anumite detalii pe care le uit. Ce mi-a plăcut mult a fost să descopăr că „toltec” înseamnă „artist” și că fiecare dintre noi este unul. Pentru că suntem creatori. Dacă Ruiz vine dintr-o tradiție Toltecă, ce are la bază practicile șamanilor, aflăm că aceste principii se regăsesc în toate religiile și învățăturile spirituale din întreagă lume. Și așa este, pentru că sunt povești pe care le-am mai auzit: mesajul este același, dar ambalajul diferă.
Cum să domesticești un om- Barbara Capponi

O oră. O oră mi-a trebuit să citesc această carte plină de umor, scrisă din perspectiva unei…pisici și a modului în care ea devine stăpâna omului. Nu avem (încă?) o pisică, dar pot vedea din atitudinea lor și am mai auzit din poveștile oamenilor cu pisici, că nu ei sunt stăpânii casei, ci ele, pisicile. Așa și aici.
Imaginează-ți că descoperi manualul de instrucțiuni (haios), pas cu pas, al pisicilor tale, undeva dosit prin casă și acolo vezi, de fapt, cum planul lor de a te face să răspunzi la orice comandă și să te cucerească (cu tot cu teritoriu) a dat roade. Atunci realizezi, de fapt, că pisicile au pus stăpânire pe tine și că ele te-au adoptat, nu invers, căci așa scrie-n manual. Că atunci când vine momentul să-și ia un om, apelează la tehnicile de seducție, iar tu, ființă care te pierzi cu firea și începi să vorbești pițigăiat când o vezi, te înmoi toată, te lași hipnotizată, cedezi farmecelor ei și te supui.
„Ce vrea iubirea, sufletul, soarele și inima mea? Vrea plic? Imediat dă mami plic”.
Îndrăznește să spui nu. Cum să te eliberezi de sentimentul că ar trebui să le faci tuturor pe plac- Lysa TerKeurst

V-am zis mai devreme că mă atrage tot ce ține de această călătorie a dezvoltării personale și descoperirii de sine, iar când am văzut titlul cărții pe Voxa (Doamne, bine că nu am cumpărat-o!) aveam cu totul alte așteptări, dar am rămas…mhm, puțin dezamăgită, deși pe Goodreads am văzut că are un rating de 4.11. Nu este tocmai genul meu de scriere, pentru că are foarte multe (90%) referințe biblice.
Nici nu știu, sincer, cum să mă raportez la această carte. Pentru mine a fost cumva un recall asupra faptului că pic din nou în capcana unui „da” spus din obligație, să nu deranjez, să empatizez, toată lumea să fie mulțumită, iar eu să-mi consum până și acel 1% pe care-l mai am ca energie, să-mi pierd focusul asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru mine și să las toate astea să mă copleșească.
Nu pot spune că am reținut „acel ceva” care să mă ajute să-l aplic în viața de zi cu zi. Am reținut, în schimb, lucruri cu care eram deja familiarizată, acesta fiind și motivul pentru care spun că a fost un „recall” pentru mine: „Cântăriți bine schimbul”, „Facem alegeri, apoi alegerile noastre ne transformă”.
Editura Litera
Raftul lui Costel
Familia Radley – Matt Haig

Fără să îmi dau seama, pentru că nu am citit sinopsis-ul cărții, mi-am început luna Iunie cu două cărți cu și despre vampiri. Familia Radley am primit-o cadou, pentru că mi-o doream foarte mult deoarece Matt Haig este unul din autorii de la care mi-am propus să citesc tot ce scrie, după cărțile „Cum să oprești timpul” și „Biblioteca de la miezul nopții”. Un alt lucru pe care l-am aflat după ce am citit cartea este că aceasta nu este un roman nou scris de Matt, ci unul din 2010. Știam că la Nemira urmează să apară „O viață Imposibilă” în August așa că m-am mirat când am văzut două volume în același an.
Față de alte povesti cu vampiri citite, în aceasta carte o să găsiți o atmosferă mult mai prietenoasă. Nu va îngrijorați, transformările și crimele comise de vampiri nu lipsesc, dar cartea nu este doar despre asta. Așa cum ne dăm seama și din titlu este mai mult o poveste de familie și toate problemele unei familii care, pe lângă cele obișnuite, se mai confruntă și cu aceste „puteri supranaturale”. Matt Haig reușește să te prindă cu acțiunea cărții chiar dacă uneori ai vrea mai mult de la poveste și unele alegeri ți se pot părea îndoielnice.
Dacă vrei o carte ușoară vara asta, pe care sa o citești cand stai la plajă, dar nu îți plac cărțile romance și ai vrea mai multă acțiune și cativa stropi de sânge vărsați sau „degustați”, atunci îți recomand această carte cu plăcere.
Salem’s Lot – Stephen King

De la o poveste de familie, am trecut la ceva mult mai dark. Am avut cartea asta pe TBR de foarte mult timp și acum, cu abonamentul de la Audiotribe, am simțit ca este momentul să o ascult. La fel ca Matt Haig, Stephen King e unul din autorii de la care vreau să citesc cam tot ce a scris, chiar dacă ultimele cărți lansate nu se compară cu cele mai vechi, atât din punct de vedere al firului narativ, cât și al nivelului de dark/horror.
La fel ca Familia Radley am început cartea fără sa citesc sinopsis-ul, lucru pe care-l fac foarte mult în ultimul timp. În Salem’s Lot am descoperit o poveste care uneori îți ridica părul de pe mâini cu unele scene. E o cu totul altfel de poveste cu vampiri, aici nu mai vorbim despre problemele unei familii, ci despre problemele unui întreg oraș. Pot spune că audiobook-ul a ajutat foarte mult, reușind parcă sa creeze fix atmosfera pe care mi-am dorit-o de la o carte scrisă de Stephen King. Am avut momente în care a trebuit să pun pauză pentru că scena era atât de tensionată încât simțeam că am uitat să respir. Personajele sunt și ele foarte diverse și cu sigurantă există unul în acțiunile căruia să te regăsești. Cunosc persoane pentru care Salem’s Lot este cartea favorita de la Stephen King, poate chiar horror-ul preferat și pot înțelege de ce. Pentru mine Mr. Mercedes (seria) rămâne în continuare cea favorita, poate pentru că a și fost una din primele cărți citite de la el, dar în biblioteca noastră încă se afla „IT” pe care încă nu m-am încumetat să o încep și care cu siguranța va fi un concurent pentru prima poziție a cărților lui Stephen King.
Dacă Familia Radley v-am recomandat-o pentru un „easy read”, dacă luați Salem’s Lot la plajă, s-ar putea să nu mai plecați de acolo, plus ca știm cu toții ca vampirilor nu le prea place soarele. Aceasta este o carte de citit acasă, când aveți mult timp la dispoziție și dacă vă încumetati, pe întuneric, atunci chiar o să vă simțiți pulsul inimii.
Dacă o frică nu poate fi articulată ea nu poate fi învinsă.
Editura Nemira
Grupul Supraviețuitoarelor – Grady Hendrix

„În filmele de groază, supraviețuitoarea este cea care rămâne în picioare atunci când apare genericul de final”.
Dacă pentru primele două cărți nu citisem sinopsis-ul, pentru aceasta a fost motivul principal pentru care am citit cartea lui Grady Hendrix. Pot spune că nu sunt nici pe departe un fan al filmelor slasher, dar ideea unui grup de femei care au supraviețuit crimelor în masă, doar să fie din nou urmărite peste câțiva zeci de ani, mi-a captat atenția.
Descoperind E-Book-ul pe AudioTribe am zis că este o lectură bună pentru drumul spre și dinspre birou și cu siguranță a fost, chiar dacă uneori eram așa prins în acțiune încât uitam că urmează stația unde trebuie să cobor.
Grupul Supraviețuitoarelor este 90% doar acțiune. Nu apuci să termini un capitol că imediat se întâmplă altceva, chiar dacă asta duce la personaje cu care nu empatizezi pentru că nu sunt descrise sau nu au o identitate, dar și la o lipsă aproape totală a descrierii locurilor sau sentimentelor trăite de celelalte personaje, mai puțin cel principal. Nu apuci să simți lipsa acestora decât la finalul cărții pentru că ești purtat prin acțiune fără moment de repaus. Cred că o descriere bună a cărții ar fi „dacă vrei să mergi la un film de acțiune sau ești fan filme slasher, dar nu vrei sa mergi la cinema, atunci citește Grupul Supraviețuitoarelor”.
Cu siguranță cartea nu este pentru pasionații de clasici sau romane high fantasy, dar dacă vrei o carte care să te țină în priză pentru 380 de pagini, atunci e cartea potrivită pentru tine.
Editura Nemira
Înțelepciunea Psihopaților – Kevin Dutton

Un alt audiobook ascultat pe AudioTribe și singura carte nonfiction de luna asta a fost „Înțelepciunea Psihopaților”. Sunt sigur că le-am văzut cu toții prin librării sau chiar și în recomandările de pe Netflix. Poveștile cu și despre psihopați și criminali în serie sunt la mare vogă. Nu aveam așteptări foarte mari de la o astfel de carte și ca să fiu sincer am judecat-o după titlu, dar am zis să îi dau o șansă.
Cartea m-a surprins prin cât de multe povești diverse are despre această trăsătură de personalitate și cum o pune într-o altă lumină decât cea la care ne gândim toți. Probabil că atunci când te gândești la un „psihopat” te gândești la un criminal în serie, dar așa cum o zice și autorul, această trăsătură de personalitate o poți întâlni la oricine. Diferența o face că ți-ai dori să te opereze un medic neurochirurg cu această trăsătură, nu se te întâlnești pe stradă cu Ted Bundy. O să afli din carte asta de ce psihopații nu sunt răi, ba dimpotrivă, cei care au un IQ mare și un trecut dificil chiar au cea mai mare empatie, dar și că toți oamenii au această trăsătură, doar că unii nu o pot controla și din păcate pare că aceștia din urmă sunt cei promovați tot mai mult în ultimul timp.
Crima din Mesopotamia – Agatha Christie

Stau și mă gândesc uneori cum poate o singură persoană să vină cu atât de multe moduri de a comite o crimă? Și pe lângă asta să creeze de fiecare dată o poveste plină de personaje diverse, situații limită, interviuri în urma cărora doar Poirot și celulele sale cenușii știu care e rezultatul și niciodată să nu fie rezultatul la care tu te-ai gândit. Dacă ar fi să citesc un singur scriitor pentru restul vieții aceasta ar fi Agatha Christie.
În „Crima din Mesopotamia” suntem purtați în Iraq, într-un sit arheologic, acolo unde este invitată o soră medicală să aibă grijă de soția unui arheolog. Povestea este spusă din punctul de vedere al acesteia și pot spune că este ceva ce ajută foarte mult la punerea în scenă. Desigur, are loc o crimă, dacă titlul nu era de ajuns, iar de acolo povestea se desfășoară în modul clasic. Apare Poirot, au loc interviuri, toată lumea pare că știe cine e criminalul, inclusiv cititorul, ajungi la ultimele 50 de pagini, părerile se schimbă și la final îți dai seama că nu erai nici pe aproape de adevăr. Sincer, mai aproape aici față de alte cărți cu Poirot, măcar am ghicit modul în care s-a comis crima, dar puteam să citesc cartea, mai puțin ultimele 30 de pagini, de 10 ori și tot nu descopeream criminalul și motivul acestuia.
Ce mai pot spune, recomand, recomand, recomand, până la finalul vieții o să citesc și o să recomand Agatha Christie.
Editura Litera
Refugiul Spionilor – Tess Gerritsen

Îmi place să fiu surprins de cărți și să descopăr autori. „Refugiul Spionilor” de la Tess Gerritsen le-a bifat cu brio pe amândouă. E a doua carte de la Editura Crime Scene Press în trei luni care face asta. prima fiind “Stăpânul Muntelui” de la Anders de la Motte despre care am scris în luna Aprilie.
Povestea o prezintă pe Maggie Bird și colegii ei din “Clubul Martini”, un grup de spioni retrași care își petrec pensia într-un sat din Maine. Trecutul lui Maggie însă decide că nu a terminat cu ea și după ce într-o zi o vizitează o femeie care o întreabă anumite detalii legate de un caz de acum 16 ani, cazul care a facut-o pe Maggie să se retragă, totul se dă peste cap. Pot spune că am fost foarte plăcut surprins de stilul de scriere al autoarei și de modul cum capitolele din trecutul lui Maggie au completat perfect povestea din prezent până la punctul culminat și finalul poveștii. Aparent urmează să fie o serie de cărți și sunt all for it, abia aștept continuarea și noi povești cu Maggie Bird și prietenii ei din „Clubul Martini”.
Dacă vă plac poveștile cu spioni, thrillerele în general sau dacă vreți să citiți un autor pe care nu l-ați mai citit până acum și care să vă surprindă, recomand cu drag această carte.
Atunci când omori un nevinovat îți creezi zeci de dușmani noi.
Scrisoare de dragoste – Mihail Drumeș

Am două lucruri cu care vreau să fiu sincer înainte să vorbesc despre carte. Nu prea citesc autori români, cu atât mai mult povești din secolul trecut, poate că e o traumă ascunsă din școală/liceul când am fost cu toții obligați să citim ce „aveam nevoie” pentru examinările școlare. Al doilea lucru, am început cartea asta undeva anul trecut la recomandarea iubitei mele, deoarece a zis ca e una din cărțile ei preferate citite de mult. Greșit. Era, de fapt, „Invitație la vals” de la Mihail Drumeș, dar dacă tot stătea în noptieră de câteva luni, am decis să îi mai dau o șansă și bine am făcut.
Prima jumătate a acestei cărți este definiția motivului pentru care nu citesc romane vechi, o prezentare a mediului și a personajelor foarte lungă și lipsită de momente care să te țină motivat să continui povestea. Sunt sigur că la mine e problema și că unii oameni apreciază asta, pot înțelege, dar totuși era să pierd o poveste foarte frumoasă dacă renunțam după prima jumătate.
În a doua jumătate după ce sunt introduse personajele principale, Ivar și Ghiocela, este superbă. Deși nu îmi plac poveștile de dragoste și intrigile pe care acestea le provoacă, aici nu am mai putut lăsa carte din mână. Când vezi cum se poate schimba viața unui om atunci când își dă seama cât de mult a greșit când a ales banii în detrimentul dragostei, dacă așa erau toate cele 350 de pagini, veneam să vă vorbesc despre cartea mea preferată de la un autor român. Așa, vă pot recomanda cu drag această carte care m-a făcut să mai dau o șansă scriitorilor români și cu siguranță acum o să citesc și „Invitație la vals” de la care acum am mari așteptări.
P. S Puteți lăsa în comentarii mai jos romane de la scriitori români și nu numai, care v-au făcut să vă schimbați părerea despre un gen sau să vreți să citiți mai multe de la același autor (sau tot de la același autor, așa cum am menționat și eu mai sus).
„E cu putință să te desfaci în bucățele, alegând ce-i bun și aruncând la gunoi restul? Binele și răul coexistă, se împlinesc”.
Leave a Reply