Pe unde să rătăcești în weekend: Lacul Roșu, Cheile Bicazului, Mănăstirea Voroneț, Piatra Neamț

Știm că mai sunt și alții ca noi, care vor să-și ocupe weekend-urile cu diverse activități, să petreacă timp în natură sau pur și simplu să-și facă bagajele și să fugă din București pentru a se bucura de alte colțuri din țară. Pentru că anul acesta e foarte „sărăcăcios” în zile libere care pot fi unite cu weekend-urile, am profitat de mini-vacanța de Rusalii și ne-am făcut planul pentru un weekend prelungit, prin nordul Moldovei. Planurile de acasă însă nu au mai coincis cu ceea ce s-a întâmplat, de fapt, dar în final am fost mulțumiți de schimbările care s-au produs. Ca să înțelegeți, mini-vacanța avea ca scop, mai degrabă, să urcăm pe Vârful Toaca, pe care ne dorim de anul trecut să-l dovedim, dar vă zicem pe parcurs cum s-a ajuns să fim, în final, cu o falcă-n cer și una-n pământ.

Sâmbătă

Am pornit la drum sâmbătă, la prima oră, și am lăsat Waze-ul să ne poarte spre destinație. Până la prima oprire am făcut undeva la șase ore cu tot cu opriri. Zic opriri că nu prea ne sincronizăm la pipi și suntem și mari iubitori de cafea, așa că la drum lung oprim mereu pentru a doua cafea sau chiar a treia cafea. În continuare îți povestim tot itinerariul, până la cel mai mic detaliu.

Prima oprire (care trebuia să fie a doua): Lacul Roșu

Spun că trebuia să fie a doua oprire, pentru că prima pe lista noastră era pista de bob de la Lacul Roșu, dar noi nu am mai pus-o pe Waze pentru că am văzut că era în drumul nostru, la vedere și nu ar fi fost nevoie. Ei bine, greșit. Încercați să vă imaginați următoarea scenă cu doi oameni mereu cu capul în nori:

— Iubire, asta-i pista?
— A, da.
— Opresc?
— Hmm, nu știu. (Deja trecusem de mult…)

Și, cum drumul nici nu ne permitea să întoarcem din cauza serpentinelor și nu ar fi fost deloc safe, am zis că dăm o fugă a doua zi sau la plecare. Vă zic de pe acum că n-am mai ajuns. 

Odată ajunși la Lacul Roșu ne-a lovit mirosul de grătar și abia apoi am văzut cât de comercial este locul.  Nicidecum așa cum ne-am fi gândit. Eu, cel puțin, speram să fie o oază de liniște cum este la Lacul Scropoasa. Exclus. Ai următoarele elemente: multe tarabe, trenulețe pentru copii, terase și aglomerație. Mai este un punct de belvedere unde trebuie să urci 2-3 minute să te bucuri de priveliștea oferită de lac și atât. Am stat puțin pe ponton și ne-am continuat deplasarea.

Lacul Roșu

Cheile Bicazului și Podul Suspendat- traseu circuit

Următoarea noastră oprire a fost la Cheile Bicazului, un loc absolut spectaculos. Deși pentru mine era a doua oară când ajungeam acolo, în continuare m-a fascinat Mama Natură. Am lăsat mașina într-o parcare amenajată și am pornit către un traseu circuit, despre care iubitul meu spunea că „e rapid și ușor”, motiv pentru care rucsacii noștri și sticlele de apă au rămas la mașină pentru că am zis că ne întoarcem repede. AM CREZUT CĂ MOR PE TRASEU DE SETE!!

Traseul pe care l-am făcut noi este unul circuit și, menționez că noi nu l-am făcut complet din cauză că nu aveam apă la noi, lucru care ne-a dat bătăi de cap, pentru că nu există nicio sursă de apă potabilă. Bine, am găsit un izvor, dar trebuia să „înoți” printr-o iarbă imensă și cred că nu era exclus să ieși plin de căpușe de acolo. Deci nu, mulțumim!

Circuitul complet ar fi Podul Ungurilor- Cheile Bicăjelului- Podul Suspendat- Turnul Negru- Punct Belvedere- Cabina Panoramică- Șaua Țifrea- Cheile Bicazului și are undeva la 4-5 ore. Noi nu am mai mers la Cabina Panoramică și am făcut undeva la 2h30, cu o singură pauză de 5 minute. Traseul este unul ușor spre mediu. Începutul, cel puțin, este foarte lejer, până la Podul Suspendat. Apropo, să nu vă temeți să treceți podul. Este super safe, se mișcă puțin, dar e insesizabil și se trece one by one. Mai mult, ar fi și păcat să nu te bucuri de priveliștea pe care ți-o oferă.

Cheile Bicazului și Podul Suspendat- traseu circuit

După ce treci de minunăția de pod începe partea puțin mai grea, în care trebuie să scoți bețele de trekking. De aici, traseul este mai mult în urcare și există și câteva zone cu lanțuri, dar cu echipamentul potrivit (iar aici mă refer în special la bocanci și bețe), îl treci lejer. Pentru noi de aici a început să fie mai greu, pentru că din cauza efortului simțeam nevoia să bem apă. Era și destul de cald, iar asta ne-a îngreunat urcarea. Până la Punct Belvedere, cel puțin eu, mai aveam puțin și începeam să plâng doar ca să-mi beau lacrimile. 

—Ai văzut că am făcut 30 de ani și ai decis că e suficient. Ai lăsat apa la mașină ca să murim pe aici!

Ne amuzam teribil de lucrurile pe care le scoteam pe gură în momentul ăla, dar măcar ne făceam să râdem ca să mai uităm de sete și căldură. Acesta a fost și motivul pentru care nu am făcut tot traseul, că nu aveam apă.

—Dacă Ciri din The Witcher a reușit să stea câteva zile în deșert fără să bea apă, pot și eu.

Duminică

Ziua de duminică era rezervată pentru Vf. Toaca. Știam dinainte de a pleca din București că sunt șanse mari să plouă, dar asta nu ar fi fost o piedică pentru noi, pentru că eram echipați cu pelerine. DAR! Ce faci când la prima oră a dimineții te trezește RoAlert care anunță descărcări electrice, furtuni, sfârșitul lumii? Ne-am uitat pe mai multe aplicații și site-uri de meteo și toate anunțau că vor fi descărcări electrice, unele începând cu ora 11:00 (nu ne-am fi încadrat), altele începând cu ora 16:00 (am fi terminat traseul de mult). Ne doream mult să facem traseul, dar am fost dați peste cap de alertă și ne gândeam doar că nu ar fi tocmai sigur să fim prin pădure sau pe vârf în timp ce fulgeră. Așa că am abandonat, dezamăgiți și am făcut „reconfigurare traseu”. O să pun accentul pe DEZAMĂGIȚI pentru că până la finalul zilei nu a dat niciun strop de ploaie.

Mega Tiroliana Bucovina

De la cazare (noi am stat în Bicaz) inițial voiam să mergem spre Mănăstirea Voroneț, dar pe drum Costel s-a uitat de activități prin apropiere și așa a descoperit că în apropiere de Voroneț este Mega Tiroliana Bucovina, din Gura Humorului. Și ne-am aruncat, la propriu, într-o experiență de adrenalină. 

Am intrat în parcul Ariniș, unde se află și casa de bilete. Prețurile pentru o astfel de experiență diferă pentru că te poți da în șezut (100 RON/pers) sau Superman, adică la orizontală (150 RON/pers). Ce credeți că a ales iubitul meu când l-am lăsat să ia biletele, deși are frică de înălțimi? Varianta Superman. A zis că-mi face o surpriză.

De la casa de bilete se merge spre telescaun, care se află la baza pârtiei Șoimul, unde trebuie să achitați încă 25 RON/pers pentru adulți și 15 RON pentru copil. Se urcă cu telescaunul până în vârful pârtiei de ski, iar de acolo se merge spre stația de plecare a tirolianei.

Mega Tiroliana Bucovina

Încă de când eram în telescaun, iubitul meu repeta că el nu se mai dă, că murim, că „Uite ce sus e”, „Uite ce viteză prind oamenii ăia” etc. Ca să înțelegeți, tiroliana are o lungime de peste 2 kilometri, la o diferență de nivel de 320 metri și prinzi 150 km/h (jur că nu s-au simțit, aveți încredere în sora voastră).

Odată ajunși la stația de plecare am fost întâmpinați și echipați de primul nostru zbor pe tiroliană (garantat nu va fi ultimul) și am trăit o experiență extraordinară în zbor, timp de aproximativ 2 minute deasupra pădurii și peste Râul Moldova. Este o senzație unică, ai emoții cât cuprinde și ele oricum se amplifică de la glumele făcute de echipajul care te pregătește („Doamne ajută, dacă se întâmplă ceva să aveți grijă de rucsac că ne mai trebuie” sau „Să vă spuneți ultimele cuvinte la cameră”).

Mănăstirea Voroneț

Următoarea oprire, care este la câteva minute de mers cu mașina de la tiroliană: Mănăstirea Voroneț. Nu mai țin minte exact, dar prețul biletului pentru a vizita mănăstirea este de 10 RON/pers, iar în loc de clasicul bilet, noi am primit o iconiță și o sticluță cu mir.

Mănăstirea Voroneț

Cetatea Neamț și Piatra Neamț

De la Mănăstirea Voroneț spre Cetatea Neamț am făcut mai bine de 1h, loc în care ne-am bucurat de panorama orașului și de drumul până la cetate, care este unul umbros, în urcare și care te înconjoară de verdeață. Prețul unui bilet de intrare la cetate este de 24 RON pentru adulți.

După vizita la cetate am pornit din nou la drum, de data aceasta spre ultima noastră destinație: Piatra Neamț, după un drum de 50 de minute. Aici ne-am oprit direct la telegondolă, unde am plătit 35 RON/ pers pentru urcare și coborâre. Pentru că nu prea aveam ce face acolo, decât să admirăm orașul (există și câteva tarabe și un restaurant în caz că vreți să cumpărați ceva, să beți o cafea sau să luați masa), ne-am întors în oraș, pe care l-am luat la pas, apoi am pornit înapoi spre Bicaz, unde eram cazați.

Cetatea Neamț și Piatra Neamț

Cam atât din mini vacanța făcută de noi. Dacă aveți întrebări sau curiozități, nu ezitați să ne scrieți, aici sau pe rețelele de socializare. Suntem tare prietenoși. Also, stați geană pe noi pentru că deja ne pregătim de următoarea destinație. Urmează să plecăm în Spania și deja avem itinerariul făcut. Venim cu articol pe blog și conținut pe Instagram + Tips & Tricks.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *