Mă aflu în tren, în drum spre București și pentru că am un moment de liniște, m-am gândit că ar fi ideal să las inspirația să mă învăluie și să pun ceva pe foaie. Cu muzica în urechi și ochii pierduți din când în când pe geamul ușor murdar, privind spre norii negri parcă stăpâni pe albastrul cerului, vreau să te fac să-ți dai seama cât de frumoasă ești, așa diferită, neînțeleasă și imperfectă, dar mai ales cât de puternică poți deveni atunci când te accepți așa cum ești. Cât de puternică poți fi atunci când înveți să ai încredere în tine. Nimeni și nimic nu-ți poate lua asta.

Obișnuiam să fiu slabă și nesigură. Lipsită de încredere și curaj. Cufundată în teama de a nu fi judecată și de a nu dezamăgi vreodată. Încercam să fiu perfectă, fără greșeală. Uitam să mă iubesc, pe mine, cea reală. Trăiam în umbra unor complexe, complet orbită.

O străină. Nu mă cunoșteam. Nu apreciam nimic din ceea ce eram în stare să fac. Mă priveam în oglindă și criticam ceea ce vedeam, până la cel mai mic detaliu. Eram complexată atât fizic, cât și moral. Îmi doream să am forme voluptoase, să am buze mari și apetisante, un ten lipsit de imperfecțiuni, o voce mai delicată, un nas mai feminin, să nu mai fiu naivă, timidă, iar lista poate continua. Și am plâns. Mult. Dar toate acele lacrimi, toate acele nesiguranțe și oamenii pe care i-am întâlnit și care și-au lăsat amprenta de-a lungul timpului asupra mea, sunt cei care m-au ajutat să devin omul de acum. O femeie în devenire, încrezătoare, puternică și stăpână pe sine mai mult ca niciodată. Un om care a învățat să se accepte, să crească frumos, să spună da oricărei oportunități, să nu creadă orbește în nimeni și nimic.

La sfârșitul zilei, vei rămâne tu cu tine, iar atunci îți vei da seama că trebuie să înveți să nu depinzi de cei din jur, de afecțiunea sau de sprijinul lor. Nu în întregime. Vei învăța să-ți oferi singură o îmbrățișare, să-ți ștergi obrazul și ochii umezi. Oamenii din viața mea, pe care mi-i țin extrem de aproape, îi pot număra pe degetele de la o mână. Am păstrat lângă mine doar sufletele pe care le iubesc, pe care le respect, care mă ajută să mă dezvolt, nu-mi pun piedici, nu iau decizii pentru mine sau nu-și dau cu părerea despre ce sau cum ar trebui să fac. Sunt oameni în care am încredere, dar nu că nu mă vor dezamăgi vreodată, ci că mă vor face mândră să-i am alături.

Fii cea mai bună prietenă a ta. Iubește-te până la Dumnezeu și-napoi. Fă-ți timp pentru tine, pentru gândurile tale și acceptă-ți fricile, defectele, suferințele. Ascultă-te. Dacă tu nu știi cum să te iubești, atunci cum pot știi cei din jur să o facă? De ce uiți de tine și de sufletul tău fragil în încercarea de a construi fericirea altora, te pierzi pe un drum prăfuit și lipsit de sens. Încarcă-te cu putere și învață să fii tu. Pentru tine. Să trăiești liberă și să nu-ți fi străină. Dă-ți o șansă!