Mâine urmează să plecăm în următoarea noastră aventură, așa că ne-am gândit să nu ne luăm zborul fără să vă lăsăm articolul lunar cu lecturile pe care le-am avut în ultimele 30 de zile. Așadar, dacă ar fi să trag o concluzie, aceea ar fi că luna septembrie a fost una foarte bună dacă punem la socoteală numărul paginilor citite și amândoi ne-am aventurat în titluri care ne-au ținut cu sufletul la gură. Bine, de asta vă veți da și voi seama în cele ce urmează să citiți. Sperăm să vă inspirăm în continuare.
Raftul Alexandrei
Moarte printre nori- Agatha Christie
Pentru că sunt multe cărți pe care vrem să le citim din bibliotecă, dar mereu ne este greu să luăm o decizie cu ce să începem, de multe ori ne setăm obiectivul lunii, facem o listă cu titluri pe care ni le-am dori din genuri diferite și cu ajutorul Random.org eliminăm și vedem cu ce rămânem. Cred că asta este metoda prin care ne și dăm seama cu adevărat dacă ne-am dorit să citim acea carte sau nu, căci ne amuză teribil reacțiile pe care le avem când rămânem cu „cartea câștigătoare”.
Ei bine, „Moarte printre nori” de la Agatha Christie s-a aflat pe lista mea și pot spune că mi-a plăcut tare această primă lectură a lunii, pe care chiar am savurat-o în câteva zile, dar de care, mărturisesc, nu eram atât de încântată când „mi-a picat random”. După ce am cunoscut personajele, evident că am început să-mi dau cu părerea cine ar putea fi criminalul. Deși se afla pe lista bănuielilor mele, la final am fost surprinsă, căci teoria mea a fost dată peste cap. Da, Agatha Christie știe cum să se joace cu minte ta și, credeți-mă, de data asta chiar am încercat să-mi iau notițe și să fac singură legăturile. Fir-ar, eram pe aproape!
Titlul este destul de sugestiv, pentru că victima se află la bordul unui avion, iar pasagerii zborului respectiv sunt, evident, suspecți și interogați de Hercule Poirot, cu ajutorul căruia descoperim că mai mulți dintre pasageri au avut o legătură cu victima. Vă las pe voi să descoperiți povestea și să vă jucați de-a detectivul în căutarea criminalului.
Când înfloresc caișii- Gina Wilkinson
Continui această serie cu un audiobook de data asta, absolut emoționant și plin de suspans. Povestea are loc în timpul regimului lui Saddam Hussein, în Irak, și are în centrul atenției trei femei: Ally Wilson, soția unui diplomat australian, Huda și Rania, două prietene care, în copilărie, s-au făcut „surori de sânge” și care se regăsesc 24 de ani mai târziu. Fiecare dintre cele trei femei, complet independente, sunt învăluite de secrete care ies la iveală și care, surprinzător, le apropie și le face mai puternice. Este o carte despre viața de spion, sacrifici și solidaritatea femeilor într-un Bagdad sufocat de teroare.
În general, îmi plac poveștile inspirate din fapte reale, iar la final autoarea ține să menționeze că această carte a fost inspirată din viața ei, din timpul regimului lui Saddam Hussein.
Mindreader- David J. Lieberman
Iată o carte pe care am primit-o de la prietenii Libris.ro, care te poate ajuta să înțelegi mai bine intențiile celor din jurul tău, dar totodată să TE înțelegi mai bine, pentru că este exact ca o oglindă care-ți permite să vezi și cum ai putea fi privit din exterior în anumite situații și să descoperi mai multe lucruri despre personalitatea ta. Cred că ne întoarcem din nou la echilibru și stabilitatea psihică pe care, în teorie, ar trebui să le avem.
Cartea poate fi chiar un instrument util pentru cei care interacționează cu oameni dificili sau chiar misterioși, fie că vorbim de viață personală, fie că este vorba de locul de muncă.
Powerless- Lauren Roberts, Vol. 1
Am început triologia Powerless și, ca să înțelegeți cât de mult mi-a plăcut, în acest articol veți vedea că nu m-am oprit doar la volumul 1. Sunt o romantică incurabilă, recunosc, iar când pun mâna pe un romance de bun simț, nici că-mi mai scapă. Când spun „romance de bun simț”, mă refer că nu este genul de poveste siropoasă la care m-aș fi înmuiat toată la 14-15 ani, ci un romcom ce întâlnește lumea fantasy.
Povestea te duce foarte mult cu gândul la Jocurile Foamei, de la Suzanne Collins, și scenele din arenă, faptul că regatul Ilya este împărțit în elite, adică cei care posedă puteri supranaturale și obișnuiții, cei fără puteri, despre care se zvonește că diminuează puterile elitelor și se încearcă eliminarea lor pe cât de mult posibil.
Și cum să nu te atragă povestea când prințul instruit să ucidă obișnuiții (Kai) creează o obsesie FIX pentru o obișnuită (Pae)care-l păcălește că ar fi clarvăzătoare când, de fapt, ea este doar destul de inteligentă cât să citească oamenii. Și unde pui că nu este singurul care are această obsesie, ci și fratele lui, Kitt, viitorul rege. Povestea are un twist, așa că nu te aștepta la un happy ending, pentru că acest trio, Paedyn Gray- Kai- Kitt, trece printr-un episod al trădării.
Powerful- Lauren Roberts, Vol. 1.5
Să nu spuneți că nu v-am zis! Nu am avut răbdare să aștept până apare tradusă, așa că am citit-o direct pe Kindle, în engleză. De asta, povestea nu mai este despre Pae, cei doi prinți și setea ei de răzbunare față de rege, ci despre Adena, prietena lui Paedyn și Mak, despre care veți afla multe lucruri care vor face mai mult sens pentru primul volum. Este o poveste scurtă, ce-i drept, dar care-ți rupe inima cu un final absolut emoționant.
Calea Regilor- Brandon Sanderson, Vol 1.2
Nu puteam să nu las pe final la piece de resistence pe care mi-am propus să o savurez cu fiecare volum. Evident, povestea a continuat să mă impresioneze, ceea ce m-a făcut la finalul lunii să încep și volumul 2, despre care vă voi povesti la sfârșitul lui octombrie. Spuneam în materialul trecut că este genul de carte care m-a făcut să-mi doresc să descopăr mai mult din povestea fiecărui personaj și nu dezamăgește în acest sens. Deși la prima vedere ți se pare intimidantă mărimea cărților (în cazul de față, un mamut de 800 de pagini), atunci când le începi nici nu mai ții cont de numărul lor, căci te pierzi complet în poveste. Personal, m-a prins. Rău!
Raftul lui Costel
Invitație la Vals – Mihail Drumeș
Vă amintiți când v-am spus în luna Iunie că mi-a recomandat iubita mea să citesc una din cărțile ei preferate de la Mihail Drumeș, doar ca să își dea seama că nu era cartea corectă? Am decis ca luna septembrie să o încep prin a citi cartea corectă și anume Invitație la Vals. În primul rând, dacă mi-ai fi spus la începutul anului că o să citesc două cărți de la același scriitor român, cu siguranță aș fi râs, dar uită-ne aici.
Vreau să încep recenzia despre carte prin a spune că seamănă foarte mult cu “Scrisoare de Dragoste”. Atât de mult încât sunt sigur că autorul trebuie să se fi inspirat din fapte reale. Nu ai cum să scrii două cărți despre două mari iubiri și despre motivele care fac două personaje diferite să renunțe la acestea. Faptul că, la fel ca în “Scrisoare de Dragoste”, personajele principale se alintă aici folosind numele de Dor și Aimee, mă face să cred că scriitorul a avut o mare dragoste în tinerețe pe care a alintat-o cumva și după care, din anumite motive, a părăsit-o, dându-și seama abia după ce a pierdut.
Tudor și Micaela (sau Mihaela în anumite scrieri) sunt două personaje de care nu ai cum să nu te atașezi. Mihail Drumeș are un mod de a scrie care îi poate face și pe acei cititori care nu citesc cărți de dragoste de obicei, adică eu, să fie prinși în povestea personajelor principale. Dacă ar fi să le compar, pe lângă asemănările de mai sus, aș spune că “Invitație la Vals” e scrisă mai pentru “intelectualii” vremurilor, spre deosebire de “Scrisoare de Dragoste” care e mai pentru tot poporul. Amândouă mi-au plăcut și le recomand mai ales cititorilor de romane de dragoste. Eu le-am apreciat, deși nu sunt unul. Cu siguranță voi continua să citesc și restul romanelor scrise de autor și mă bucur că mi-a deschis așa apetitul pentru romanele românești.
P.S. Spoiler, acum citesc Pădurea Spânzuraților de la Mihail Sadoveanu.
“E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei ființe sau a unui lucru decât după ce-l pierdem.”
Editura Biblioteca Pentru Toți
Misterul Ulmului – Tana French
Pentru că nu este lună fără cel puțin un thriller în listă, în luna septembrie am citit pentru prima dată o carte de la Tana French. Văzusem, atât pe site-ul celor de Nemira, cât și pe Audiotribe, cărțile ei și am zis să le dau o șansă.
Nu îmi place să las un review negativ așa că o să spun că aceasta carte nu a fost pentru mine. Acțiunea și construcția personajelor cărții nu m-au prins și dacă la o carte de genul nu se întâmplă asta, nu are cum să îmi placă.
Povestea pornește cu o idee pe care am întâlnit-o mult mai bine scrisă în alte romane, aceea că personajului principal i se întâmplă ceva și memoria nu îi e tocmai întreagă. Plecând de la asta, se construiește misterul și, bineînțeles, la final aflăm tot ce se s-a întâmplat. Am terminat de citit cartea, deoarece am sperat că măcar finalul să mă surprindă, dar nu a fost cazul. Dacă citiți sinopsis-ul cărții și vi se pare interesant, go ahead, dar nu pot să spun că o recomand.
2001: Odiseea spațială – Arthur C. Clarke
Cred că este primul “reread” despre care scriu de când am început să facem asta. Am citit acestă carte acum mulți ani și mereu am spus că aș vrea să revin și să încerc să citesc și continuarea. De data asta am ascultat-o în lectura naratorului meu preferat de pe Audio Tribe, Ștefan Forir.
E o carte pe care o să o citesc mereu cu plăcere când am nevoie de un SF corect. Pentru mine este fix ce trebuie să fie o carte SF, o poveste în spațiu despre oameni și cum încearcă aceștia să îl descopere. Desigur că nu poate fi o carte de la Arthur C. Clarke fără mii de substraturi și teme de gândire, dar modul în care le-a scris face ca această carte să fie diferită în funcție de vârsta la care o citești. Cartea pe care am citit-o acum câțiva ani sigur nu e aceeași pe care am terminat-o acum și cu siguranță nu va fi la fel la a treia citire. Dacă vă place SF-ul și cumva nu ați citit această carte până acum, nu citiți sinopsis-ul. Cred că e foarte greu să nu vă placă și cu siguranță o să fiți surprinși.
Nu e nici prima și cu siguranță nici ultima carte de la Arthur C. Clarke pe care o citesc, având în vedere, mai ales, faptul că nu am terminat încă nicio serie începută de la el.
O Viață Imposibilă – Matt Haig
O Viață Imposibilă credeam și eu că e, una în care să nu îmi placă o carte scrisă de Matt Haig. Dacă vă amintiți, în luna Iunie vă povesteam despre cum sunt unii autori de la care o să citesc tot ce vor scrie. Momentan nu mi-am schimbat părerea, dar cartea asta nu a ajutat la opinie.
Îmi e greu să spun că nu mi-a plăcut, deoarece am înțeles “ce a vrut să zică autorul”. E o carte despre viață și cât de mult merită să fie trăită. E o carte despre o nouă șansă dată vieții de Grace Winters, o profesoară de matematică ieșită la pensie, care primește moștenire o casă în Ibiza. E o carte care avea toate atuurile, o carte care ar fi trebuit să primească 5 stele pe Goodreads. Totuși e o carte care la mine nu a ajuns. Așteptările au fost cu siguranță foarte mari, dar tot mi se pare că este o poveste cu o idee foarte bună, dar grăbită pentru a prinde hype-ul pe care îl avea autorul de la ultimele romane scrise.
Sper să fie doar una și ca următoarea să mă facă să spun că m-am înșelat. Cumva, totuși, recomand să o citiți. Este o poveste frumoasă și poate pentru mulți dintre voi va fi diferit și va fi o carte memorabilă.
“A fost odată o femeie bătrână care trăia cea mai plictisitoare viață din univers”
Ucigasul ABC – Agatha Christie
O lună cu două cărți care nu mi-au plăcut, nu putea să se termine decât cu Agatha Christie. Al 13-lea roman avându-l ca protagonist pe Hercule Poirot (cel puțin în ordinea de pe Goodreads) a fost totuși cu noroc. Acum sper ca niciodată să nu ajung să scriu despre o carte de la Agatha care nu mi-a plăcut.
Ce mai pot spune despre cărțile cu Poirot ce nu am spus în celelalte luni? Deși e cumva normal și știi de fiecare dată ce o să primești, de fiecare dată e ceva nou, ceva care mă surprinde și mă face să citesc fără oprire. Acum a fost faptul că, pentru prima dată, am avut un ucigaș în serie. ABC, denumit după o carte cu mersul trenurilor din Marea Britanie, este antagonistul din acest roman care se joacă cu “micile celule cenușii” ale lui Poirot. Am găsit acest roman asemănător cu cărțile scrise de Arthur Conan Doyle în care protagonist este Sherlock Holmes și duelurile acestuia cu Moriarty. Un duel de la distanță este și în acest roman, dar în stilul caracteristic Agathei Christie.
Colecția noastră de la Litera crește în fiecare lună așa că în fiecare lună o să vă povestesc și o să vă recomand cărțile ei. Iar, după ce o să le termin de citit pe toate o să încep prin a le reciti pe toate.
“Dumneavoastră cine sunteți? Nu sunteți poliția.
Mademoiselle, eu sunt mai bun decât poliția”
Leave a Reply