Vă invităm să descoperiți cărțile pe care le-am adăugat în biblioteca noastră, atât fizică, cât și cea virtuală, că tare drag ne este de tot ce ne pică pe mână. Vă lăsăm în continuare și conturile noastre de Goodreads, că poate vreți să ne împrietenim și acolo. Sperăm să vă placă alegerile pe care le-am făcut în luna martie și, cine știe, poate chiar să vă stârnească curiozitatea un titlu de carte sau chiar ceea ce am scris noi despre ea. Spor la lecturat!
Raftul lui Costel
Bunica Mi-a Zis Să-ți Spun Că-i Pare Rău – Fredrik Backman
Așa cum v-am spus luna trecută, începusem această carte în drum spre Paris cu teama ca nu cumva să fie și mai emoționantă decât „Britt-Marie a Fost Aici” și să plâng prin avion. Spre norocul meu, pasajul la care am plâns, l-am citit în pat, nu la 10.000 de metri. Nu am știut că o să o întâlnesc din nou pe Britt-Marie și mai ales că finalul acestei cărți este începutul poveștii ei. Tot ce pot să spun este că recomand din suflet să citiți cărțile în ordinea citită de mine, pentru că doar așa o să vă bucurați de personajul Britt-Marie la maxim.
Sigur, cartea de față este despre o altă poveste, una frumoasă și plină de momente emoționante despre relația dintre Elsa și bunica ei. O bunică perfectă pentru Elsa, dar nu atât de perfectă pentru ceilalți, de unde și titlul cărții. Per total, mi-a plăcut foarte mult, toate personajele sunt diferite și dau poveștii un sens. Însă pasajul care m-a făcut să plâng cel mai mult a fost momentul de transformare a lui Britt-Marie din „Hoașca” scării pe care nu o place nimeni, în personajul pe care îl știam eu din cartea citită luna trecută, deși la fel de obsedată ca totul să fie perfect, deschisă la nou și la ai ajuta pe alții. Mulțumesc mult, Fredrik Backman, de mult nu am mai citit două cărți atât de bune, promit să te adaug pe lista cu autori de la care o să citesc tot ce scriu.
“E prea multă realitate pentru un copil de aproape opt ani. De fapt, e prea multă realitate pentru oricine”
“Noi nu omorâm oameni în asociația asta de proprietari”
P.S. Deși pare greu de crezut, al doilea citat e momentul în care am plâns, dacă o să citiți cărțile în ordinea prezentată de mine o să înțelegeți de ce.
Prin Ochii Ei – Sarah Pinborough
Deși știam de existența cărții și că are un final surprinzător, nu am reușit să o găsesc în librării sau pe aplicațiile de audiobook așa că am hotărât să urmăresc serialul pe Netflix. La câteva zile, după ce urmărisem doar un episod, a apărut și cartea pe Voxa așa că am schimbat decizia și am început să o ascult acolo.
Fără să citesc sinopsis-ul, știam că e un thriller puțin psihologic despre un triunghi amoros dintre un cuplu cu probleme și un trecut misterios și secretara soțului. Cumva, povestea te ține în suspans și, într-adevăr, finalul e surprinzător, dar sincer, previzibil. Modul în care este scrisă și flashback-urile din trecut te fac să te gândești tot mai mult la cum se va încheia povestea, iar cu puțină atenție la detalii îți dai seama ce urmează să se întâmple.
E o carte simplă și cu destulă acțiune, ceea ce o face să se citească rapid și să te bucuri de momentele pline de suspans din carte, mai ales dacă nu vezi finalul venind.
Din Cer Au Căzut Trei Mere – Narine Abgaryan
Acum doua luni vă povesteam despre „Viața e Mai Dreaptă Decât Moartea” de la Narine Abgarian și vă spuneam că, deși poveștile în sine erau foarte emoționante și lumea descrisă era interesantă, fragmentarea în treizeci de povestiri m-a făcut să nu fiu fascinat de poveste.
Am decis să mai dau o șansă autoarei care a fost pe toate afișele și reclamele din librării și din online la un moment dat și să citesc și un roman de la ea, chiar cel mai promovat și anume „Din Cer Au Căzut Trei Mere”. Am sperat că voi regăsi aceeași lume diversă și același povești emoționante, dar într-o poveste legată care mă va captiva și îmi va plăcea mai mult decât colecția de povestiri. Din păcate nu am regăsit asta, în schimb am simțit că citesc aceeași carte ca cea de acum două luni. Deși emoționantă, cu un început promițător, cartea nu m-a făcut să mă atașez de niciun personaj, iar firul narativ este întrerupt într-un mod destul de brusc de la o parte la cealaltă.
Nu pot să spun că e o carte pe care nu o recomand, dar nici că o să mai citesc ceva de la această autoare. Tot ce pot e să recomand să citiți prima dată această carte și dacă nu vă place să nu încercați „Viața e Mai Dreaptă Decât Moartea”.
Raftul Alexandrei
Căderea uriașilor- Ken Follett
A fost un love-hate relationship cu cartea asta și vă zic imediat de ce. Mi-a luat o veșnicie să o citesc, iar asta pentru că mi-am pierdut de foarte multe ori interesul până au ajuns „să se așeze lucrurile” prin firul povestirii. Să vă faceți o idee, am început cartea în 2023, într-o vacanță de vară și iată, am reușit să o termin abia acum. M-am întors de multe ori la ea și de la fel de multe ori am zis „mă apuc de altceva”. Îți trebuie multă răbdare, mai ales că este o carte scrisă pe mai multe planuri: are în centrul atenției cinci familii din țări diferite pe fundalul Primului Război Mondial, al Revoluției Ruse și al frământărilor sociale din începutul secolului XX. Multe confruntări politice, strategii, istorie îmbinată cu ficțiune, deci un combo destul de solicitant.
Ziceam că sunt cinci familii în prim-plan. Romanul urmărește personaje din medii și națiuni variate: o familie de mineri galezi, aristocrați englezi, diplomați germani, activiști ruși și o familie americană influentă. Toți au în comun o lume aflată în pragul prăbușirii și renașterii.
Mi-a plăcut că autorul a îmbinat ficțiunea cu evenimente istorice reale și a introdus figuri precum Lenin sau Churchill, dar și că au fost câteva teme pe care le-a conturat extraordinar de frumos. Evident, cel mai mult mi-a fost drag „să iau parte” la emanciparea femeii unde, Lady Maud și Ethel Williams, două personaje feminine puternice din două clase sociale complet diferite, pe care le-am îndrăgit, luptă pentru dreptul la vot, la muncă, la educație. Pe scurt, acele femei care își găsesc vocea într-o societate care încă le vede inferioare.
Nu știu dacă sunt pregătită să termin trilogia, căci dimensiunea și densitatea informațiilor pot fi copleșitoare. Dar am timp să mă răzgândesc.
Babel- R.F. Kuang
A fost o carte care de la un punct încolo m-a ținut cu sufletul la gură și nu numai, căci la final efectiv am terminat-o cu lacrimi în ochi. Am adorat încheierea cu „mande mwen yon ti kou anko ma di ou”, semnificație pe care vă las să o descoperiți singuri.
Așadar, povestea îl urmărește pe Robin Swift, un orfan dus la Oxford pentru a studia limbile și magia bazată pe traduceri. Acolo ajunge la Babel, un turn impunător în inima Oxfordului, centrul traducerii și magiei prin argint, o resursă folosită pentru a susține supremația Imperiului Britanic. Dar Robin ajunge să vadă dedesubturile copleșitoare ale imperiului și este pus în fața unei alegeri: conformare sau revoluție.
Sunt câteva puncte slabe pe care aș vrea să le menționez, iar acestea ar fi ritmul lent de care ne lovim în prima jumătate a cărții, stilul deseori academic (m-a pierdut de câteva ori) și lipsa aventurii pe care o întâlnești de obicei în scrierile fantasy. Asta avem aici, de fapt. O îmbinare de fantasy, istorie și activism sau o declarație de intenție politică și culturală dacă vreți. Este despre cum puterea se menține prin limbaj, despre cum traducerea poate fi un act de eliberare și despre cum uneori, revoluția e singura opțiune.
Editura HarperCollins Publishers
Cartea nopții- Holly Black
Cartea nopții m-a introdus într-o atmosferă destul de dark, gotică, cu magie neagră. Charlie Hall nu pare deloc o eroină clasică, ci mai degrabă o supraviețuitoare căreia îi merge mintea. Este o fostă hoață și escroacă, trăiește o viață mizerabilă și încearcă să nu atragă atenția asupra trecutului ei. Din păcate, trecutul o ajunge din urmă și este prinsă într-o conspirație. Vince este iubitul ei ciudat de perfect și care are un aer misterios, dar mai multe despre el nu vă spun.
Autoarea nu explică tot universul încă de la început, ci te lasă să te orientezi singur într-o lume cu reguli ciudate, în care umbrele pot fi manipulate, furate sau chiar desprinse de corpul tău.
Ca idee, oamenii pot „programa” umbrele să păzească, să fure sau să mintă. Umbrele pot fi practic desprinse de corpuri și pot deveni entități, iar magia lor este destul de periculoasă și ținută sub control de niște societăți oculte.
Anatomie. O poveste de iubire / Nemurire. O poveste de iubire- Dana Schwartz
M-am gândit că cel mai bine este să trec aici ambele volume. Povestea se desfășoară într-o epocă în care medicina este încă la început de drum, iar disecțiile sunt interzise… cu excepția celor făcute pe criminali executați. În această atmosferă întunecată, cu miros de formol și prejudecăți sociale, o fată aristocrată visează să devină chirurg. Hm. Spune feminism și mă câștigi instant. Hazel Sinnett, tânără de viță nobilă logodită cu un viconte, nu vrea să trăiască o viață cu baluri și ceaiuri, ci vrea să studieze medicina, un domeniu strict interzis femeilor.
În paralel, autoarea ne face cunoștință cu Jack Currer, un băiat sărac care își câștigă existența dezgropând cadavre pentru școala de medicină. E foarte interesant să vezi cum corpul uman este pur și simplu un teren de explorat.
Drumurile celor două personaje se intersectează într-o poveste care îmbină dragostea imposibilă, luptele de clasă, secretele medicale și alte pericole.
Trebuie să menționez că personajul feminin este foarte bine conturat și extrem de complex. Mai mult, ambiția ei este o sursă de inspirație. Am privit cartea ca pe o declarație de independență, o luptă a femeilor pentru educație și demnitate, și o explorare fascinantă a granițelor dintre viață și moarte, între știință și mister.
În schimb, în „Nemurire”, acțiunea se mută într-o lume mai dark pe măsură ce protagoniștii se confruntă cu consecințele alegerilor făcute în primul volum. La fel ca în primul volum, corpul uman este un teren de explorat și, din nou, Hazel este nevoită să aleagă între cariera ei de medic și viața personală. Este un conflict între ceea ce-și dorește cu adevărat și ceea ce societatea i-ar permite să aleagă.
În acest volum se dă lupta între viață și moarte, între dorința de a înfrunta moartea și consecințele cu care aceasta vine la pachet.
„You will always have to watch people you love die. Do you think mortality protects you from that?”
Alchimia energiei sexuale. Intră în legătură cu universul tău interior- Mantak Chia
După toată lista asta, titlul pe care-l citești acum pare că nu-și are locul, nu-i așa? Ei bine, uneori simt nevoia și de „altceva” și iată că mai descopăr una-alta în procesul de dezvoltare, pe care btw, nu trebuie să-l încheiem niciodată. Ce-i drept, niciodată nu e suficient. Dacă te interesează spiritualitatea și autocunoașterea, această carte este o invitație de a explora și transforma relația cu propriul corp, emoțiile și energia interioară. Este o carte care te pune la treabă așa că, fie îți iei timp pentru tine, pentru că ți se prezintă tehnici pe care să le pui în practică, fie îți iei o foaie și un pix pentru notițe.
Aflăm de aici cum putem învăța să controlăm și să transformăm energia sexuală printr-o serie de tehnici de respirație, meditație și exerciții fizice astfel încât să creăm legături profunde cu propriul nostru „univers interior”.
Leave a Reply