De câteva zile mă tot gândesc la subiectul acesta, mai ales că, încă o dată, m-am lovit de aceeași întrebare– “Ce faci în viață cu jurnalismul?”. Așa că, iată-mă. E sâmbătă când îți scriu asta, aproape de prânz,  dau play unui mix Jazz & Lofi Hip Hop, iau o gură de cafea și-mi încep povestea.

Încă de mică mi-a plăcut să simt mirosul unei reviste glossy, abia scoasă din tipografie. Să studiez fiecare rubrică, fiecare element grafic, fiecare material și să citesc din când în când, acele câteva rânduri care aparțin unor oameni frumoși, creativi și open-minded. Aveam 13 ani și ca oricare adolescent, visam. Mă gândeam la viitor, pentru că școala punea deja presiune pe acest aspect, iar ori de câte ori îmi venea rândul, răspunsul meu era: jurnalism. Clar și răspicat. În jurul meu toți “se făceau” medici, avocați, profesori, psihologi, dar câți dintre ei au crezut în asta? Încă de atunci și până în ultimul an de liceu, am continuat să ofer același răspuns, iar fiecare profesor, fiecare om pe care l-am întâlnit și cu care ajungeam să port această conversație, îmi zâmbea sceptic și simțeam cum se îndoia de alegerea mea.

 “Ce faci în viață cu jurnalimul?”, „O să mori de foame!”, “Dă-i jos pe ăia din politică!”, “O să apari la TV ca Andreea Esca?” acestea sunt cel mai des întâlnite percepții. Nu, jurnalismul nu înseamnă doar politică, înseamnă mai mult de atât. Înseamnă stil de viață, divertisment, educație, informație. Nu înseamnă doar televiziune, ci și radio, presă scrisă și online. Nu se moare de foame și este și de viitor, dar totul depinde de tine și cât de mult îți dorești să te dezvolți, ca-n oricare alt job de altfel. Desigur, nu-ți imagina că te vei trezi abia ieșit de pe băncile facultății cu un salariu de IT-ist  sau că poți crește la fel de ușor ca în acest domeniu.

Am 23 de ani și lucrez de doi ani în presă. Mai exact, în prezent mă găsești în online, pe ONE.ro unde, îți vorbesc despre modă, frumusețe, sănătate și stil de viață. Încă din primul an de facultate m-am dus la interviuri de angajare, internship-uri, voluntariat și m-am axat foarte mult pe practică, în niciun caz pe facultatea în sine. Îmi făceam prezențele, mergeam la examene și așa, am terminat și licența cu brio. Acum urmez și un master, tot în domeniu– Producție multimedia și audio-video. Asta pentru că-mi doream să știu mai mult, mai ales că online-ul este în continuă dezvoltare, iar marea mea dragoste, scrisul, trebuie să continue sub o altă formă– blogging.

Da, o să mori de foame, o să fii prost plătit și poate că nimeni nu se va uita la tine dacă nu ai experiență, dacă nu ești ambițios, dacă nu vrei măcar să încerci să te dezvolți și vei face asta doar pentru bani. Nu am fost un student de nota 10, dar asta nu m-a făcut să nu fiu mândră de mine, pentru că în timp ce alții învățau pentru note și se cufundau în teorii inutile, eu făceam ce visam și ce consideram că este mai bun pentru mine. Mi-am croit un drum, am întâlnit oameni de la care am avut ce învăța, m-am implicat pentru viitorul meu, iar acum, după primul pas, și anume un loc de muncă stabil, pot spune că o parte din mine se odihnește, iar cealaltă încă se zbate pentru mai mult.

Am întâlnit foarte multe persoane care au renunțat la visul lor, doar pentru că s-au lăsat influențațe de cei din jur și de anumite concepții. Am întâlnit persoane care mi-au cerut părerea, m-au întrebat despre acest domeniu, dar pe care, mai târziu, părinții sau prietenii i-au asigurat că nu este o alegere de viitor. Părinții mei nu au intervenit niciodată în alegerile mele și m-au lăsat să iau cele mai bune decizii pentru mine. Știu că mama și-ar dori să mă vadă pe micile ecrane, la pupitru, vorbindu-ți despre cele mai importante știri ale zilei și că bunicul ar vrea să mă admire în cele mai aprinse dezbateri cu politicienii, dar i-am făcut să înțeleagă că nu asta mă definește.

Nu am lăsat pe nimeni, niciodată, să ia decizii cu privire la viitorul meu, în locul meu. Nu am lăsat pe nimeni să mă influențeze vreodată să mă îndrept către altceva, ci am decis să fiu stăpână  pe mine și pe alegerile pe care le-am făcut. De ce să renunț la visul meu doar pentru că ție nu-ți place? De ce să fac ce-ți place ție sau ce ți-ai dori tu să fac? Te obosești degeaba.